Download Carte Boli Infectioase FINAL PDF

TitleCarte Boli Infectioase FINAL
File Size7.7 MB
Total Pages382
Document Text Contents
Page 1

Carmen Mihaela Dorob Mihaela C t lina Luca



Egidia Gabriela Miftode Daniela Leca



Carmen Doina Manciuc Mihnea Hurmuzache





















BOLI




I TRATAMENT






























i

2012

Page 2

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Boli infecţioase : diagnostic şi tratament / Carmen Mihaela

. -

Editura Gr.T. Popa, 2012

Bibliogr.

ISBN 978-606-544-111-8







III. Miftode, Egidia Gabriela



616.9









Coperta: Marius ATANASIU











�(�G�L�W�X�U�D���µ�*�U�����7�����3�R�S�D�¨







Toate drepturile asupra acestei lucrări aparţin autorilor şi Editurii „Gr.T. Popa" Iaşi. Nici o parte

din acest volum nu poate fi copiată sau transmisă prin nici un mijloc, electronic sau mecanic, inclusiv

fotocopiere, fără permisiunea scrisă din partea autorilor sau a editurii.






301678

Page 191

191

patogenicitate variabilă (în general se caracterizează printr-o mai mică rată a remisiunilor

şi o evoluţie mai nefavorabilă decât cea a genotipului II). Genotipurile II şi IV (mai

frecvente în Asia de Est) determină o afecţiune relativ uşoară. Genotipul III este

asociat cu genotipul F al VHB şi este implicat în apariţia hepatitei fulminante în

America de Sud. Genotipul VHD poate influenţa eficienţa asamblării AgHBs în

virioni spre deosebire de genotipul de VHB care nu pare implicat în interacţiunea

AgHBs cu HDV. O mai mare eficienţă a interacţiunii între genotipul I al VHD şi

VHB ar putea juca un rol în distribuţia extinsă a VHD în întreaga lume.

Manifestări clinice. Infecţia cu VHD poate fi dobândită simultan cu infecţia

cu VHB (coinfecţie), sau, ca suprainfecţie, la persoanele infectate cronic cu VHB.

Coinfecţia este urmată, de regulă, de o hepatită autolimitată.

Perioada de incubaţie este de 6-12 săptămâni.

Persoanele cu coinfecţie VHB-VHD pot dezvolta o boală acută mai severă, şi

au un risc mai mare de a evolua cu hepatită fulminantă (2-20%) comparativ cu cei

infectaţi doar cu VHB.

În caz de suprainfecţie cu VHD a unui purtător cronic de VHB, replicarea

VHD poate surveni imediat, iar infecţia se poate manifesta după 2-6 săptămâni. Aceşti

pacienţi dezvoltă, de regulă, hepatită cronică cu VHD cu progresie frecventă spre

ciroză (70-80% comparativ cu 15-30% rata de cronicizare la pacienţii infectaţi doar cu

VHB). După transplantul hepatic motivat de existenţa unei boli hepatice cronice VHB-

VHD, poate surveni o infecţie latentă cu VHD (genomul se replică, dar nu sunt produse

particule virale), chiar în absenţa recurenţei infecţiei VHB.

Evoluţia markerilor serologici

-VHD. La majoritatea pacienţilor coinfectaţi VHB-VHD

se detectează în ser atât IgM anti VHD cât şi IgG anti VHD. În general, anti-VHD

scad până la nivele nedetectabile după vindecarea infecţiei, astfel încât nu există

nici un marker serologic indicator al unei infecţii VHD în antecedente.

Antigenul Delta (AgHD) poate fi detectat în ser doar la aproximativ 25% din

pacienţii coinfectaţi VHD-VHB şi dispare, în general, odată cu dispariţia AgHBs

(fig.5.2).

-VHD. Pacienţii infectaţi cronic VHB, care se

suprainfectează cu VHD prezintă următoarele caracteristici serologice.

1. nivelul AgHBs scade odată cu apariţia AgHD în ser;
2. AgHD şi ARN-VHD rămân detectabile în ser deoarece majoritatea

pacienţilor dezvoltă o infecţie cronică VHD;

3. Ambele tipuri de anticorpi: IgM şI IgG anti-VHD în titruri crescute pot fi
detectaţi pe toată perioada vieţii (fig. 5.2).

Profilaxia hepatitei D. Coinfecţia VHB-VHD poate fi prevenită prin

aceleaşi măsuri enunţate la hepatita cu virus B.

Nu există nici un produs care să prevină suprainfecţia VHD a unei persoane

infectate cu VHB. Deci, profilaxia suprainfecţiei se bazează doar pe măsurile educative

de reducere a riscurilor transmiterii.

Page 192

192



































Figura 5.2.



































Figura 5.3.

Ag HD săptămâni

după expunere

ARN-HDV

MARKERI SEROLOGICI ÎN SUPRAINFECŢIA HBV-HDV

( EVOLUŢIE ACUTĂ )

0

10

20

30

40

50

60

70

80

0 2 3 4 6 8 10 12 24 32

Ag HBs

Anti HBc-IgG

Anti HD-IgG

Anti HD-IgMALAT

Săptă după expunere

Ag HD

ARN-HDV

MARKERI SEROLOGICI ÎN SUPRAINFECŢIA

HDV-HBV (EVOLUŢIE CRONICĂ)

0

10

20

30

40

50

60

70

80

0 2 3 4 6 8 10 12 24 32

Ag HBs

Anti HBc-IgG

Anti HD

ALAT

Page 381

381



Fig. 9. Erizipel (forma eritemato-buloas )





Fig. 10. Meningococcemie

Page 382

DocuColor5000
Text Box

Similer Documents