Download Elisabeth Eliot-Umbra Celui Atotputernic 05 PDF

TitleElisabeth Eliot-Umbra Celui Atotputernic 05
File Size1.4 MB
Total Pages177
Table of Contents
                            ElisabethEliot
UmbraCeluiAtotputernic
                        
Document Text Contents
Page 1

ElisabethElisabethElisabethElisabeth EliotEliotEliotEliot

UmbraUmbraUmbraUmbra CeluiCeluiCeluiCelui AtotputernicAtotputernicAtotputernicAtotputernic
Cel ce sălăşluieşte în locul tainic al Celui Prea înalt va rămâne sub umbra Celui
Atotputernic

(Psalmul 91:1).

CUPRINS:
Mulţumiri (7) Prefaţă (9) Introducere (13) Prolog (17)
Partea I: Portland, Oregon, 1927-1945 Capitolul 1 (25)
Rădăcini adinei.25
Capitolul 2 (31)
Orator şi gunoier.31
Partea a II-a: Wheaton, Illinois, 1945-1949 Capitolul 3 (45)
Diploma de copil al lui Dumnezeu.45
Capitolul 4 (57)
Direct spre ţintă.57
Capitolul 5 (69)
Flacăra aprinsă.69
Capitolul 6 (79)
Scrutaţi întunericul.79
Capitolul 7 (91)
Vinul năucitor.91
Capitolul 8(107)
Oaia menită altarului.107
Capitolul 9 (111) îndrumat de Dumnezeu.111
Capitolul 10(117)
Renaşterea.117
Partea a IIJ-a, Portland, Oklahoma, Wisconsin, Indiana, Illinois, Portland,

1949-1952
Capitolul 11 (127)
Un alt examen – timpul liber.127
Capitolul 12 (141)
Modul de închinare – un nou test.141
Capitolul 13 (155)
Aceste voci m-au îndemnat.155
Capitolul 14 (165)
Modelul testat.165
Capitolul 15(173)

Page 2

Într-un punct mort.173
Capitolul 16 (181)
La timpul potrivit.181
Capitolul 17 (187)
Cu mânapeplug.187
Partea a IV-a: Ecuador, 1952-1956
Capitolul 18 (199)
Pe drum.199
Capitolul 19 (205)
Visele sunt deşarte.205
Capitolul 20 (217)
Voia împlinită.217
Capitolul 21 (237)
Trei încercări ale credinţei.237
Capitolul 22 (251)
Iată, acesta este Dumnezeul nostru.251
Capitolul 23 (261)
Punerea în practică a modelului.261
Capitolul 24 (279) împlinirea misiunii.279
Epilog (293)

Prefaţă.
Numai atunci când urmăm întru totul poruncile lui Dumnezeu, putem fi

siguri că II cunoaştem cu adevărat. Cel care spune că-L cunoaşte pe Dumnezeu,
dar nu-l dă ascultare, nu numai că este un mincinos, dar se înşală singur. In
adevăr, cu cât cineva învaţă mai mult să asculte poruncile lui Dumnezeu, cu atât
mai adevărat şi mai deplin îşi arată dragostea faţă de El. Ascultarea este testul
prin care ne verificăm dacă trăim într-adevăr «în Dumnezeu» sau nu. Viaţa celui
care spune că trăieşte cu Dumnezeu trebuie să poarte pecetea lui Hristos.

Aceste cuvinte din Epistola lui Ioan, scrise în jurul anului 90 d. Hr.,
constituie crezul vieţii lui Jim Elliot. Ascultarea duce la cunoştinţă şi este
expresia dragostei faţă de Dumnezeu. Ascultarea înseamnă că umblăm cu
Dumnezeu, trăim în Dumnezeu. Şi trăind în El, vieţile noastre poartă pecetea lui
Hristos.

Poate că nu toţi cei care vor citi această carte vor dori să-L cunoască pe
Dumnezeu. Alţii poate că vor dori, însă vor cădea pradă înşelăciunii despre care
vorbeşte Ioan. Alţii poate îl vor cunoaşte şi-L vor asculta, dar se vor îndoi de
valoarea acestei cunoştinţe şi a acestei ascultări. Cred că această carte are ceva
de spus tuturor. Dacă cei din prima tipologie vor într-adevăr să-L cunoască pe
Dumnezeu, ar putea învăţa cum să-L cunoască. Cei din grupa a doua pot
descoperi că pierd mult dacă nu-şi însoţesc credinţa cu fapta. Iar cei din a treia
categorie se vor simţi încurajaţi să meargă mai departe.

Ţelul lui Jim era să-L cunoască pe Dumnezeu. Calea sa, ascultarea, era
singura care-l ducea la ţelul său. Unii vor spune că a avut parte de un sfârşit

Page 88

Casa parţial dărâmată, înainte de a se prăbuşi complet sub apele lui Atun
Yaku.

Indieni Checiua din Shandia cu un porc mistreţ vânat în junglă. In spate,
canoe scobită din trunchi de copac.

Fetiţă indiancă mestecând fruct de palmier pentru a prepara chicha
fermentată, hrana de bază a familiei Checiua.

Indieni Checiua spălând aur în faţa sediului misiunii din Shandia.
Carmela şi Eugenia: primii botezaţi din Shandia.
Orchestră la o nuntă Checiua – cu vioară făcută în junglă şi cu tobă din

piele de maimuţă.
Jim punându-le unor indieni înregistrări în limba Checiua ale unor imnuri

religioase şi ale unor texte din Scriptură.
Suuipuierniv
Lapuoiui n: Aceste voci m-au tnaemnai
Fonetica, studiul sunetelor, nu i s-a părut dificilă, căci avea un talent

înnăscut de a imita accentele şi dialectele altora. Mintea sa analitică s-a ocupat
cu plăcere de morfologie (studiul structurii cuvintelor) şi de sintaxă (structura
frazei). La curs au avut şi posibilitatea de a simula situaţii din activitatea
misionară. Cunoscători ai diferitelor grupe de limbi au fost aduşi la cursuri şi
studenţii au lucrat cu fiecare din ei în parte. Astfel au reuşit să strângă şi să
sistematizeze datele despre limbă, aşa cum ar face pe teren. Pentru acest curs
Jim a primit permisiunea de a colabora cu un vorbitor al unei asemenea limbi,
care nu era altul decât un fost misionar ce lucrase în jungla Ecuadorului cu
indienii Checiua. A fost un prilej minunat pentru el să înveţe o limbă cu care
simţea că avea să lucreze în viitor. Acest misionar a fost prima persoană care i-a
vorbit lui Jim despre indienii Auca. Jim s-a înflăcărat pe dată. Un trib complet
străin de civilizaţie? Un popor care respinsese orice încercare a albilor de a lua
legătura cu ei? Spiritul de pionier s-a aprins numai la acest gând. Unii ar spune
că era un romantic. Probabil că era. Dar Ragland, pionierul din India de Sud
(1815-l858) a spus: „Sfântul Pavel a lucrat în Corint fără să primească vreo plată
şi se bucura (aici l-am putea numi romantic) să-L propovăduiască pe Hristos
într-un loc unde nu se auzise de El. Astfel, nu sunt sigur că impulsurile pe care le
catalogăm «romantice» nu sunt, ca orice alt sentiment natural, demne de sfinţire
şi de pus în slujba planului lui Dumnezeu."

Jim s-a gândit şi la corespondenţa cu dr. Tidmarsh. S-a gândit la indienii
Checiua şi la ţara lor unde în atâtea locuri nu se auzise încă de Scriptură. Şi
acum, indienii Auca. Pentru un om obişnuit să caute voia Domnului în orice
împrejurare, aceste lucruri nu puteau fi simple coincidenţe.

Unde să meargă, deci, în Ecuador sau în India? Călăuzirea de care s-a
bucurat Jim a fost limpede, pe cât de limpede, pe atât de remarcabilă. În 4 iulie
Jim s-a hotărât ca timp de 10 zile să se roage lui Dumnezeu pentru a primi un
răspuns clar. „Doamne, croieşte-mi cărarea", scria el în jurnal. „Hotărăşte unde
să merg. Trimite-mă unde şi când vei voi şi arată tuturor că Tu eşti Călăuza mea."

Patru zile mai târziu scria din nou: „Sunt zile deosebite pentru mine, în
care îmi sunt dezvăluite îndatoririle care îmi revin pentru ca Hristos să fie astfel
glorificat. Unele din ele îmi sunt descoperite în ceea ce văd zilnic în jurul meu

Page 89

unde constat o îndepărtare de Cuvântul lui Dumnezeu; pe altele le cunosc citind
Scriptura şi descoperind frumuseţea Sa din vechime. O, ce fel de oameni ar
trebui să fim în lumina a ceea ce purtăm acum în noi! Doamne, Tu ai vorbit din
nou sufletului meu. Mi-ai spus ce trebuie şi pot să fiu. Şi cred. Fă-Ţi cunoscut
Numele, Cuvântul Tău, modelul, împlinind toate aceste îndatoriri pe care eu le
văd atât de confuz acum." 14 iulie: „Acum 10 zile L-am rugat pe Dumnezeu să-mi
dea un răspuns care să mă încurajeze să plec în Ecuador. Am primit acest
răspuns azi dimineaţă, într-un mod neaşteptat. Citeam la întâmplare din Exod
23, când versetul 20 mi-a atras atenţia: «Iată, Eu trimit un înger înaintea ta, ca să
te ocrotească pe drum şi să te ducă în locul pe care l-am pregătit. Fii cu ochii în
patru înaintea Lui şi ascultă glasul Lui.» Având în vedere modul în care l-am
primit, precedat de trăiri intense şi de o aşteptare plină de credinţă a unei
promisiuni, îl consider o călăuzire din partea lui Dumnezeu cum că ar trebui să-i
scriu lui Tidmarsh, anunţându-l că voi merge în Ecuador, prin voia lui
Dumnezeu".

Dar nu doar rugăciunile sale i-au adus lui Jim acest răspuns. Câteva zile
mai târziu doar, a primit o scrisoare de la Eleanor Vandevort, o prietenă din
facultate, care pe atunci era misionară în Africa. Ea îi dezvăluia că simţise un
îndemn să se roage în acele zile pentru Jim. Iar el i-a scris: „Dragă Eleanor:
Presupun că e foarte devreme la ora asta în Sudan şi că tocmai te trezeşti şi-ţi
începi ziua cu Hristos, sau probabil dormi încă şi Duhul Său îţi dă odihnă şi te
pregăteşte pentru o nouă zi. Indiferent ce faci, pentru tine în acest moment sunt
rostite două rugăciuni de patru versuri scrise de Amy Carmichael. În primul caz:

Domnul meu, Dragostea mea, Lumina veşnică a inimii mele
Asupra celui ce mult Te iubeşte să străluceşti în noaptea-adâncă
Asupra gândurilor mele ce-ntruna către Tine le îndrept
Şi-n visurile mele în care Domn puternic eşti.
Şi în cel de-al doilea caz:
Prin boarea dimineţii, Doamne, Ceresc Iubit, În frumuseţea calmă a zorilor

treziţi, Arată-mi-Te, Doamne, ca eu, cu al Tău Chip, Să-nfrunt orice-ncercare
care pe drum se va ivi.

Scrisoarea ta e datată 12 iulie şi tu îmi spui că de o bună bucată de vreme
te gândeşti la mine. Van, ştiu că Dumnezeu ţi-a trimis acest gând. Căci m-am
rugat timp de 10 zile ca Domnul să-mi dea un răspuns în vmoru

/iimpuiermc legătură cu plecarea mea în Ecuador, între 4 şi 15 iulie. O
staţie de misiune printre indienii Checiua, abandonată de curând, este oferită
oricui este dispus să meargă acolo. Unii dintre cei de aici cunosc lucrarea de
acolo şi m-au îndemnat să consider acest prilej drept o uşă la care să bat cu
îndrăzneală. Dacă Dumnezeu deschide o uşă, cine o poate închide? Şi dacă El
spune «Du-te!», cine va îndrăzni să rămână pe loc? Deci, roagă-te să-mi fie tare
credinţa şi să învingă orice obstacol."

Apoi, în 25 iulie, le-a scris părinţilor mai pe larg: „Convingerea că aceasta
este voia Domnului e pe zi ce trece tot mai puternică şi sunt încredinţat de lucrul
acesta pe deplin, din toate punctele de vedere. Nu întotdeauna Domnul îmi
răspunde în mod spectaculos, ci prin lucruri mici, cum ar fi o vorbă auzită la curs
despre limba Checiua sau 20 de dolari într-un plic cu un bilet nesemnat pe care-l

Page 176

hotărât să ne întărească prin foc, aşa cum s-a întâmplat şi cu Fiul Său. Nu e nici
o altă cale".

, O, Prinţ al Gloriei cereşti
Pe-ai Tăi copii spre glorie-i îndrepţi
Prin Cruce. Ajută-ne smeriţi să îndurăm
Poveri, dispreţ, batjocuri, suferinţe. " „Nu trebuie să mi se pară ciudat dacă

Dumnezeu ia la Sine tineri pe care eu i-aş fi păstrat mai mult pe pământ.
Dumnezeu umple astfel Veşnicia şi eu nu pot să-l sugerez să-i primească acolo
doar pe bătrâni" (1950).

„Este adevărat, soarta şi tragedia, lipsa oricărei finalităţi, sau situaţiile
când pierzi totul după ce ai fost aproape de reuşită, toate acestea fac parte din
realitatea noastră de zi cu zi, dar viaţa nu se rezumă la aceste lucruri şi nici nu
sunt sigur că ele reprezintă partea cea mai importantă a existenţei, nici măcar în
vieţile oamenilor care nu cred într-un Creator sau într-un tipar divin al vieţii. Cât
despre mine, eu cunosc o putere şi mai mare, puterea Binelui din Urmă care
lucrează pentru noi chiar atunci când ni se pare că totul merge rău. Nu spun că
ne e mereu bine; există rău, luptă, soartă nemiloasă oarbă, greşeli, lucruri ce
puteau fi salvate şi n-au fost şi orice alte lucruri în stilul lui Hardy. Dar încep să
descopăr în toate acestea un Plan mai măreţ decât şi-ar putea imagina oricine"
(1951).

„Faptele lui Dumnezeu ilustrează principiul «dăruind vei dobândi»:
El a avut un singur Fiu, preaiubit.
El nu dă Duhul cu măsură.
EI nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu.
El S-a golit de Sine însuşi.
A sărăcit cerul dăruind? Nu, s-au îmbogăţit astfel şi pământul şi ceri Cine

se încumetă să nu urmeze exemplul lui Dumnezeu?" (1951).
„Ştiu doar că viaţa mea e plină. E timpul să mor, căci am avut parte de tot

ce poate avea un tânăr, cel puţin acest tânăr. Sunt gata să-L întâlnesc pe Isus"
(decembrie, 1951).

„M-am dedicat muncii cu indienii Auca mai mult ca oricând şi mă rog
pentru putere spirituală, o călăuzire clară şi miraculoasă." (mai, 1952).

„Voia lui Dumnezeu este întotdeauna mai mare decât ne-am putea
imagina" (1952).

„Dă-mi o credinţă care să-mi alunge teama ca să pot cânta. Tată, vreau să
cânt indienilor Auca!" (iulie, 1952).

Li „Ştiu că speranţele şi planurile mele n-ar putea fi mai bune decât ceea
cei a pregătit şi împlineşte El în mine. Cu toţii trebuie să descoperim acest?
Lucru şi să fim încredinţaţi de adevărul Cuvântului care spune: «El va fi călăuza
noastră până la moarte» ".

Igaceea ce nu arc cum sa piardă
Aceste cuvinte au fost scrise în 1949 pe când era încă student de Jim Hlliot,

misionarul-marlir al zilelor noastre, a cărui moarte în 1956, împreună cu alţi
patru tineri, a zuuduit lumea creştină. Plecaseră în Ecuador, la un trib de oameni
cruzi, ce are aveau nevoie sa;

Page 177

Cartea de faţă, scrisă de soţia lui, îi prezintă viaţa, evoluţia spirituală,
frământările, lupta de a înţelege chemarea lui Dumnezeu şi ascultarea jertfitoarc.
Aşa cum chiar ea avea să mărturisească, la mulţi ani după ce rândurile din
această carte s-au dovedit o inspiraţie şi o provocare pentru nenumăraţi oameni
de pe întregul glob,

• Ne dezvăluie un mode nu neapan oastre, şi ac;
• Ne arată cum dragostea lui Dumnezeu, aceeaşi în toate timpurile, a

lucrat în cei douăzeci şi opt de ani de viaţă ai unui om al veacului nostru.
• Ne demonstrează că ascultarea cere sacrificii, dar că răsplata este

nepreţuită, fiind printre puţinele lucruri pe care nu ne putem permite să le
pierdem." care v-au vestit livrei 13:7 ne îndeamnă: „Aduccţi-vă aminte de mai
marii vi Cuvântul lui Dumnezeu, uitaţi-vă cu băgare de seamă la şi vieţuire şi
urmaţi-le credinţa!" Viaţa şi testamentul lui Jim Hll tocmai acest lucru,
ajutându-ne să înţelegem că, de fapt, Bisei ă să facem este nici o deosebire a muri
ne ristos nu este altceva decât concluzia ivinte în slujba Cuv

SFÂRŞIT

Similer Documents