Download Invidie Si Recunostinta Melanie Klein PDF

TitleInvidie Si Recunostinta Melanie Klein
File Size1.5 MB
Total Pages570
Document Text Contents
Page 1

Biblioteca de psihanaliză, 96

Colecţie coordonată de
Vasile Dem. Zamfirescu

Klein C2-Jeni 17 aprilie.qxp 4/18/2008 3:53 PM Page 1

Page 2

Melanie Klein s-a născut la Viena, în 1882, fiind cea mai
mică dintre patru copii. Pe la paisprezece ani s-a hotărât să
studieze medicina. Cu ajutorul fratelui ei a învăţat suficientă
greacă și latină ca să fie admisă la Gymnasium. Dar logodna
survenită timpuriu și căsătoria care a urmat în 1903 au pus ca-
păt planurilor ei. După mai mulţi ani, a descoperit o broșură
a lui Freud despre vise și, astfel, și-a îndreptat atenţia către
psihanaliză. La acea vreme trăia în Budapesta; și-a început
analiza cu Ferenczi, iar acesta a încurajat-o în interesul pe ca-
re-l manifesta faţă de analiza copiilor. În 1921 s-a mutat la
Berlin pentru a-și continua activitatea terapeutică cu copii, fi-
ind susţinută de doctorul Karl Abraham. În 1926 s-a mutat la
Londra, unde a trăit și a muncit până la moartea ei, în 1960.

Cărţile Melaniei Klein:
• Povestea unei analize de copil (în Opere vol. 1,

trad. Cecilia Popovici, Editura Trei, București, 2006
• Iubire, vinovăţie și reparaţie și alte scrieri
• Psihanaliza copiilor

Klein C2-Jeni 17 aprilie.qxp 4/18/2008 3:53 PM Page 2

Page 285

Despre identificare 285

noscut. Ei simbolizează, mai ales în viaţa fantasmatică a
copiilor singuri la părinţi, fraţii sau surorile mai mici,
mai mari sau gemeni, care nu s-au născut. Am putea pre-
supune că Fabian, singur la părinţi, ar fi avut mult de
câștigat de pe urma companiei unei surori. O astfel de
relaţie l-ar fi ajutat să gestioneze mai bine complexul
Oedip și să dobândească mai multă independenţă faţă
de mama sa. În familia lui Camille există cu adevărat o
astfel de relaţie, între Elise și fratele mai mic al lui
Camille, de vârstă școlară.

Aici ne amintim că sentimentele copleșitoare de vino-
văţie trăite de Fabian-Fruges în biserică par să aibă legă-
tură și cu faptul că el a fost ales, în timp ce alte suflete
n-au ajuns să trăiască. Am interpretat gestul lui de a
aprinde lumânări și de a și-o închipui pe brutăriţă încon-
jurată de ele ca o idealizare (mama ca sfântă) și ca expre-
sie a dorinţei sale de reparaţie prin aducerea la viaţă a
fraţilor și surorilor care nu s-au născut. Mai ales mezinii
și copiii singuri la părinţi au adesea un sentiment puter-
nic de vinovăţie, fiindcă simt că impulsurile lor geloase
și agresive au împiedicat-o pe mamă să dea naștere al-
tor copii. Astfel de sentimente sunt legate, totodată, de
temeri de răzbunare și persecuţie. Am constatat în repe-
tate rânduri că frica și suspiciunea faţă de colegii de
școală sau alţi copii erau legate de fantasme în care fra-
ţii nenăscuţi au prins viaţă totuși și sunt reprezentaţi de
oricare copii ce păreau a fi ostili. Tânjirea după fraţi prie-
tenoși este puternic influenţată de anxietăţi de acest tip.

Până acum, nu am discutat de ce a ales Fabian în pri-
mul rând să se identifice cu Diavolul — fapt pe care se
bazează intriga. Am arătat mai devreme că Diavolul îl
reprezenta pe tatăl seducător și periculos; el reprezintă,
totodată, unele părţi din psihicul lui Fabian, din Supra-

Klein C2-Jeni 17 aprilie.qxp 4/18/2008 3:53 PM Page 285

Page 286

Melanie Klein286

eu și, de asemenea, din Se. În roman, Diavolul nu-și bate
capul cu victimele sale; extrem de lacom și de nemilos,
pare a fi prototipul identificărilor proiective ostile și ma-
lefice, descrise în roman ca intruziuni violente în fiinţa
unor oameni. Aș spune că el manifestă, într-o formă ex-
tremă, componenta vieţii afective infantile, dominată de
omnipotenţă, lăcomie și sadism, și acestea sunt caracte-
risticile pe care le au în comun Fabian și Diavolul. Drept
urmare, Fabian se identifică cu Diavolul și-i îndeplineș-
te toate poruncile.

Este semnificativ — și cred că exprimă un aspect im-
portant al identificării — faptul că atunci când se trans-
formă într-o nouă persoană, Fabian își păstrează într-o
anumită măsură identificările proiective anterioare.
Acest lucru se vede în interesul puternic — amestecat cu
dispreţ — manifestat de Fabian-Fruges cu privire la soar-
ta fostelor sale victime și, de asemenea, în sentimentul
că, în definitiv, el este răspunzător pentru crima comisă
de Esménard. Faptul se vădește cel mai clar la sfârșitul
naraţiunii, căci experienţele personajelor în care s-a
transformat îi sunt prezente în minte înainte de a muri
și-l preocupă soarta lor. Aceasta ar presupune că el își in-
troiectează obiectele, nu doar se proiectează în ele —
concluzie aflată în concordanţă cu concepţia mea, reafir-
mată la începutul acestei lucrări, că proiecţia și introiec-
ţia interacţionează încă de la începutul vieţii.

Izolând un motiv important pentru alegerea obiecte-
lor identificării, am descris acest proces, în scopul pre-
zentării de faţă, ca petrecându-se în două etape: (a) exis-
tă un teren comun; (b) are loc identificarea. Dar proce-
sul, așa cum îl observăm în activitatea analitică, nu este
împărţit astfel. Individul simte că are multe în comun cu
altă persoană și simultan se proiectează pe sine în acea

Klein C2-Jeni 17 aprilie.qxp 4/18/2008 3:53 PM Page 286

Page 569

Bibliografie 569

Middlemore, M.P. (1941). The Nursing Couple (Londra:
Hamish Hamilton).

Money-Kyrle, R.E. (1945). „Towards a Common Aim: a
Psycho-Analytical Contribution to Ethics“. Brit.
J. med. Psychol., 20.

Ribble, M.A. (1944). „Infantile experience in relation
to personality development“. În: Personality
and the Behavior Disorders, Vol. III (Ronald
Press).

Riviere, J. (1952a). „On the Genesis of Psychical Conflict
in Early Infancy“. În: Developments in Psy-
cho-Analysis de Klein et al. (Londra: Hogarth).

—— (1952b). „The Unconscious Phantasy of an Inner
World Reflected in Examples from Literature).
În: New Directions in Psycho-Analysis de Klein et
al. (Londra: Tavistock, 1955).

Rosenfeld, H. (1947). „Analysis of a Schizophrenic State
with Depersonalization“. În: Psychotic States
(Londra: Hogarth, 1965).

—— (1949). „Remarks on the Relation of Male Homo-
sexuality to Paranoia, Paranoid Anxiety, and
Narcissism“. ibid.

—— (1950). „Notes on the Psychopathology of Confusio-
nal States in Chronic Schizophrenia“. ibid.

—— (1952a). „Notes on the Psycho-Analysis of the
Super-ego Conflict in an Acute Schizophrenia
Patient“. ibid.

—— (1952b). „Transference-Phenomena and Transferen-
ce-Analysis in an Acute Catatonic Schizophre-
nic Patient“ ibid.

—— (1955). „The Investigation of the Need of Neurotic
and Psychotiv Patients to Act out during
Analysis“. ibid.

Klein C2-Jeni 17 aprilie.qxp 4/18/2008 3:53 PM Page 569

Page 570

Melanie Klein570

Segal, H. (1950). „Some Aspects of the Analysis of a Schi-
zophrenic“. Int. J. Psycho-Anal., 31.

—— (1956). „Depression in the Schizophrenic“. Int. J.
Psycho-Anal., 37.

Winnicott, D.W. (1931). Disorders of Children (Londra:
Heinemann).

—— (1945). „Primitive Emotional Development“. În:
Collected Papers (Londra: Hogarth).

—— (1953). „Psychoses and Child Care“. ibid.

Klein C2-Jeni 17 aprilie.qxp 4/18/2008 3:53 PM Page 570

Similer Documents