Download MONITORUL_JURISPRUDENTEI_2 PDF

TitleMONITORUL_JURISPRUDENTEI_2
File Size1.4 MB
Total Pages17
Document Text Contents
Page 1

Monitorul Jurisprudenţei
Nu există justiţie fără hotărârea judecătorească (Lord Neuberger)

• Se poate formula direct la instanţă o acţiune pentru
acordarea de daune echivalente valorii de circulaţie
a bunului imobil preluat în temeiul Decretului
nr. 223/1974, în absenţa notificării reglementate de
Legea nr. 10/2001?

• Când începe să curgă termenul de prescripţie a
dreptului material la acţiune în cazul despăgubirilor
pentru prejudiciul cauzat ca urmare a oprimării de
organele fostei securităţi ale statului totalitar?

• Este legală citarea atunci când comunicarea actelor
de procedură se face la domiciliul procedural ales
prin înmânarea unei persoane nemandatate dacă
partea nu a indicat în cererea de chemare în judecată
şi domiciliul său?

• În procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, actele
doveditoare ale dreptului de proprietate, precum
şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această
calitate, pot fi depuse şi direct în faţa instanţei?

• În cadrul împărţirii de bunuri comune poate fi atribuit
prin acordul de mediere un imobil proprietatea comună
a părţilor intervenientului creditor? Într-o cerere de
partaj bunuri comune acordul de mediere trebuie să
privească toate părţile din dosarul din instanţă? Pe
ce cale poate fi invocată încheierea acordului în lipsa
intervenientului principal?

Redactor-șef
Adrian Toni NEACȘU

Revistă bilunară

2 | 2013

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Curtea de apel Constanţa Curtea de apel Craiova

Tribunalul Gorj Curtea de apel Cluj Curtea de apel Târgu Mureş

Curtea de apel Bucureşti Curtea de apel Suceava

Page 2

36 MONITORUL JURISPRUDENŢEI 2/2013 37

Cuprins EditorialIndex

JURISPRUDENŢĂ
PROCESUAL PENALĂ

JURISPRUDENŢĂ PENALĂ

EDITORIAL

PRACTIC

JURISPRUDENŢA
INSOLVENŢEI

JURISPRUDENŢA
ASISTENŢEI ŞI

ASIGURĂRILOR SOCIALE

JURISPRUDENŢĂ
PROCESUAL CIVILĂ

JURISPRUDENŢĂ CIVILĂ

contestaţie 58

contestaţie în anulare 48

divorţ cu minori 50

executare mandat european de arestare 56

infracţiuni din legi speciale 54

Legea nr. 10/2001 38, 44

partaj bunuri comune 52

plata CASS 60

pretenţii 41

INDEX ECRIS INDEX TEMATIC

Legea nr. 10/2001. Absenţa notificării reglementate de Legea nr. 10/2001. Acţiune pentru acordarea
de daune echivalente valorii de circulaţie a bunului imobil preluat în temeiul Decretului nr. 223/1974,
întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi adresată direct instanţei de judecată. Inadmisibilitate
Curtea de apel Constanţa, decizia civilă nr. 673 din 10 octombrie 2012 38
Prescripţii. Aplicarea în timp a dispoziţiilor legale. Suspendarea şi întreruperea cursului prescripţiei
Curtea de apel Craiova, decizia civilă nr. 396 din 24 ianuarie 2013 41
Legea nr. 10/2001. Acte doveditoare depuse direct în instanţă. Înţelesul noţiunii „până la data soluţionării
notificării” Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizia civilă nr. 5756 din 26 septembrie 2012 44
Citarea. Primirea actelor de procedură de către un angajat al instituţiei, nemandatat. Exercitarea cu
bună-credinţă a drepturilor procesuale Curtea de apel Craiova, decizia civilă nr. 1506 din 21 februarie 2013 48
Caracterul irevocabil al hotărârii judecătoreşti prin care se desface căsătoria în baza acordului părţilor.
Efectele decesului unuia dintre soţi în apel Tribunalul Gorj, decizia civilă nr. 67 din 18 februarie 2013 50
Hotărâre pronunţată în baza acordului de mediere. Transmiterea imobilului ce face obiectul partajului
bunurilor comune unui intervenient. Fraudarea creditorului. Consecinţe Tribunalul Gorj, decizia civilă nr. 480
din 21 februarie 2013 52
Cerere de achitare formulată de inculpatul care a solicitat judecata în procedura simplificată Curtea de
apel Cluj, decizia penală nr. 1853 din 20 decembrie 2012 54
Executarea mandatului european de arestare. Motive de refuz al executării. Pedeapsă neexecutorie şi
principiul proporţionalităţii Curtea de apel Târgu Mureş, decizia penală nr. 2 din 7 martie 2013 56
Procedura insolvenţei. Contestaţia împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar. Termenul în care
poate fi formulată contestaţia Curtea de apel Bucureşti, decizia civilă nr. 19 din 8 ianuarie 2013 58
Acţiune pentru plata diferenţei de CASS pentru perioadă anterioară publicării Deciziilor nr. 223 şi
nr. 224 ale CCR în Monitorul Oficial, sumă actualizată cu indicii de inflaţie până la data plăţii efective.
Efectele deciziilor CCR Curtea de apel Suceava, decizia nr. 2220 din 17 octombrie 2012 60

Model de încheiere privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării
unei hotărâri prealabile 64

Publicăm în acest număr un model de încheiere privind
sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea
pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea
unor probleme de drept. Modelul este pentru uzul
instanţelor judecătoreşti şi este întocmit chiar de
judecătorii instanţei supreme.

Am totodată ocazia de a vorbi din nou despre acest
minunat instrument pentru unificarea practicii judiciare
introdus de noul cod de procedură civilă. Incoerenţa
soluţiilor instanţelor este sursa, în proporţie covârşitoare,
a neîncrederii populaţiei în justiţie. Caracterul
imprevizibil al soluţiilor instanţelor judecătoreşti ridică
în mod evident întrebări şi este explicat de justiţiabilul
obişnuit în modalităţile cele mai simple pe care le are
la dispoziţie. Însăşi autoritatea sistemului judiciar este
afectată de aparenţa unei impredictibilităţi vinovate a
soluţiilor definitive pronunţate de instanţele noastre.

Începând cu 15 februarie 2013, Înalta Curte de Casaţie
și Justiţie are în competenţă, conform art. 97 pct. 3 din
noul Cod de procedură, judecarea cererilor în vederea
pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea
unor probleme de drept. Procedura a intrat în vigoare,
ea nefăcând obiectul amânării prin legea de punere
în aplicare a noului Cod de procedură civilă.

Singurele prevederi tranzitorii privesc compunerea
completului ÎCCJ care va soluţiona cererile şi care până la
data de 31 decembrie 2015, este format din preşedintele
secţiei corespunzătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie sau de un judecător desemnat de acesta şi 8
judecători din cadrul secţiei respective [art. XIX alin. (2)
din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri
pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi
pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010
privind Codul de procedură civilă]. Aceste complete
speciale au şi fost de altfel organizate printr-o recentă
modificare a Regulamentului privind organizarea
şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie. Întreg cadrul organizatoric este
pregătit pentru funcţionarea noului instrument de
unificare a interpretării legii la nivel naţional, lipsind
deocamdată doar sesizările instanţelor.

Procedura poate fi declanşată de completul de judecată,
după caz, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de
apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei
în ultimă instanţă.

Pentru sesizarea legală a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie este necesar
ca problema de drept apărută în faţa instanţei comune să îndeplinească
cumulativ următoarele condiţii: să fie doar o problemă de drept și nu de
fapt, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective,
să fie nouă, să fie o problemă asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie nu s-a mai pronunţat şi să nu facă deja obiectul unui recurs în
interesul legii în curs de soluţionare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recomandă instanţelor ca în încheierea
de sesizare să fie prezentată şi ataşată jurisprudenţa instanţei care
sesizează cu privire la chestiunea de drept pentru care se solicită
interpretarea obligatorie a instanţei supreme, precum şi a jurisprudenţei
naţionale, evidenţiindu-se caracterul neunitar (contradictoriu) al acesteia.

Actul procedural prin care Înalta Curte este sesizată îl constituie
încheierea completului de judecată, dată după dezbateri contradictorii,
care va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării, aceasta
nefiind supusă niciunei căi de atac. Instanţa va pune în discuţia părţilor
problema de drept apărută în cauză, oportunitatea și necesitatea
sesizării instanţei supreme, iar după ce va lua concluziile acestora şi va
analiza jurisprudenţa existentă va hotărî dacă se impune sau nu sesizarea
Înaltei Curţi. Desigur, părţile pot pune în discuţie problema de drept
apărută și pot solicita motivat necesitatea sesizării Instanţei Supreme.
Prin încheierea de sesizare a ÎCCJ instanţa dispune şi suspendarea
judecării respectivei cauze, până la pronunţarea hotărârii prealabile
pentru dezlegarea chestiunii de drept.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie publică în mod obligatoriu încheierea
de sesizare pe pagina sa de internet după înregistrarea acesteia, măsură
menită a asigura publicitatea începerii procedurii și de a împiedica luarea
unor măsuri contradictorii în alte cauze până la lămurirea problemei de
drept pusă în discuţie. Orice alte cauze similare, aflate pe rolul instanţelor
judecătorești, indiferent de stadiul lor procesual, pot să fie suspendate
dacă și soluţionarea acestora depinde de rezolvarea aceleiași?

Sesizarea se judecă în termen de cel mult 3 luni, iar decizia dată de
Înalta Curte se motivează în 30 de zile de la pronunţare și se publică
în Monitorul Oficial în 15 zile de la motivare. Pentru instanţa care a
solicitat dezlegarea problemei de drept hotărârea este obligatorie de la
pronunţare, iar pentru celelalte instanţe, decizia este obligatorie de la
data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Unul din efectele imediate ale acestei noi proceduri îl constituie valorificarea
la un nivel necunoscut până acum a hotărârilor judecătoreşti. Cunoaşterea
jurisprudenţei instanţelor va deveni esenţială pentru succesul declanşării
procedurii în faţă instanţei supreme. Necesitatea publicării hotărârilor
judecătoreşti intră astfel într-o nouă etapă, fiind premisa obligatorie pentru
succesul noi instituţii în unificarea practicii judiciare.

Publicarea hotărârilor judecătoreşti
şi succesul ÎCCJ în unificarea jurisprudenţei

acord mediere 52

bun 38

căsătorie 50
cercetare judecătorească 54
comunicarea actelor

de procedură 48
condiţii de fond 56
contestaţie 58
contribuţii asigurări sociale 60

daune morale 41
deces 50
decizie de restituire 44
divorţ prin acord 50
domiciliu procedural 48
drept de acces la instanţă 48

efecte ex tunc 60
exercitarea drepturilor procesuale

cu bună-credinţă 48

frauda creditorului 52

grad de pericol social 54
greşita aplicare a legii 52

hotărâre expedient 52

imobil preluat abuziv 38
intervenient 52

lichidator judiciar 58

mandat european de executare 56
măsuri reparatorii 38, 44

neconstituţionalitate 60
notificare 38, 44
nume 50

oprimare de către organele
securităţii 41

prescripţia dreptului material
la acţiune 41

principiul proporţionalităţii 56
proces-verbal de licitaţie 58
recunoaşterea vinovăţiei 54

speranţă legitimă 38

tardivitate 58

Publicarea hotărârilor judecătoreşti şi succesul ÎCCJ în unificarea jurisprudenţei 37

Page 8

JURISPRUDENŢĂ
PROCESUAL CIVILĂ

48 MONITORUL JURISPRUDENŢEI 2/2013 49

dezbaterile, 2 octombrie 2012 şi 9 octombrie 2012, când s-a
amânat pronunţarea.

Contestaţia în anulare nu este fondată, urmând să fie respinsă
pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 317 pct. 1 C. pr. civ., împotriva hotărârilor
judecătoreşti irevocabile poate fi promovată contestaţie
în anulare atunci când partea nu a fost legal citată pentru
termenul de judecată când s-a judecat pricina.

Potrivit art. 90 C. pr. civ. înmânarea citaţiei şi a actelor de
procedură se face la domiciliul celui citat, aşa cum este el
indicat în cererea de chemare în judecată sau în cererea de
declarare a căii de atac. Art. 93 C. pr. civ. stabileşte că atunci
când partea îşi alege un domiciliu procedural, este obligată
să indice numele mandatarului, adică numele
persoanei care este îndreptăţită să primească,
în numele său, actele de procedură ce i se
comunică la domiciliul ales. În cazul în care
acest mandatar nu este indicat, textul dispune
ca actele de procedură să fie comunicate la domiciliul părţii.

În speţă, se constată că reclamantele au indicat prin cererea
de chemare în judecată că au domiciliul la sediul instituţiei
unde lucrează, acelaşi domiciliu fiind indicat şi în contestaţia în
anulare.

În toate fazele procesuale citarea reclamantelor s-a făcut la
adresa indicată ca domiciliu ales, actele de procedură (citaţii şi
comunicarea sentinţei) fiind primite, în numele reclamantelor,
de un angajat al instituţiei, persoana însărcinată în mod curent
cu primirea corespondenţei.

Reclamantele aveau obligaţia impusă de art. 93 C. pr. civ. de
a preciza numele persoanei care poate să primească actele
de procedură la domiciliul ales, însă numele mandatarului
nu a fost indicat, iar citarea lor la domiciliu nu s-a putut face
deoarece nu s-au precizat domiciliile şi nu s-au depus la acte la
dosar din care aceste domicilii să rezulte.

Lipsa de diligenţă a reclamantelor, care nu au respectat
obligaţia ce le era impusă prin art. 93 C. pr. civ., duce la
concluzia că au fost de acord, implicit, ca actele de procedură
ce le sunt comunicate în cursul procesului să fie primite de
funcţionarul instituţiei care primeşte corespondenţa.

Neregularitatea citării constituie un motiv de nulitate relativă
a actelor de procedură şi a hotărârilor judecătoreşti, care poate
fi invocată de partea vătămată în condiţiile art. 105 alin. (2)
C. pr. civ., adică atunci când prejudiciul produs nu poate fi
înlăturat altfel decât prin anularea actului.

Art. 108 alin. (4) C. pr. civ. dispune, însă, că nimeni nu poate
invoca neregularitatea produsă prin propriul său fapt, pentru

că o astfel de conduită ar fi o manifestare a relei-credinţe
procesuale, care nu poate fi validată juridic.

Aşadar, reclamantele nu pot invoca nelegala lor citare prin
aceea că actele de procedură au fost primite la domiciliul
procesual ales de un alt angajat, iar nu de către reclamante
personal, cât timp nu au indicat numele mandatarului cărora
le-au transmis dreptul de a primi citaţiile în numele lor şi nici
nu au precizat un alt domiciliu sau nu au depus la dosar acte
din care acesta să rezulte, dând posibilitatea instanţei să facă
aplicarea dispoziţiilor art. 93 C. pr. civ. – teza a II-a.

Instanţa are în vedere faptul că, potrivit art. 725 C. pr. civ.,
drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, aşa
încât reclamantele nu pot invoca propria lor culpă ca premisă
de fapt a promovării contestaţiei în anulare.

În practica în materie a Curţii Europene a
Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul
de acces la instanţă implică, printre altele,
posibilitatea părţilor de a participa efectiv

la proces, de a propune probe şi de a avea oportunitatea de
a-şi exprima punctul de vedere. Primul pas în acest sens a
fost considerat ca fiind citarea lor corectă şi comunicarea
hotărârilor pentru a le putea contesta (cauza Capital Bank Ad
c. Bulgariei, hotărârea din 24 noiembrie 2005). Curtea a arătat
că instanţele trebuie să dea dovadă de diligenţă suficientă şi
să ia toate măsurile ce se pot aştepta, în mod rezonabil, de
la ele pentru a-i cita pe justiţiabili (cauza Miholpa c. Letoniei,
hotărârea din 31 mai 2007).

Curtea Europeană a arătat că revine în primul rând celor
interesaţi să depună orice diligenţă pentru protejarea
propriilor interese (cauza Agapito Maestre Sanchez c. Spaniei,
hotărârea din 4 mai 2004) şi că autorităţile judiciare nu
sunt răspunzătoare pentru faptul ca reclamantul nu a luat
măsurile corespunzătoare pentru a asigura primirea efectivă
a corespondenţei trimisă la adresa indicată chiar de el (cauza
Oleksiy Grygorovych Boyko c. Ucrainei, hotărârea din 23
octombrie 2007).

Concluzia care se impune este aceea că reclamantele au
fost legal citate la instanţa de recurs, actele de procedură
fiind primite la adresa indicată în acţiune ca fiind domiciliul
procesual şi cuprinzând toate elementele prevăzute de art. 88
şi art. 92 C. pr. civ.

Cum judecata în recurs s-a făcut după ce părţile au fost legal
citate iar pentru termenele când s-a amânat pronunţarea nu
mai era necesară citarea părţilor, fiind menţinută procedura
de la termenul când s-au închis dezbaterile, nu sunt incidente
dispoziţiile art. 317 pct. 1 C. pr. civ.

Prin urmare, contestaţia în anulare se va respinge ca nefondată.

buna credinţă

Citarea. Primirea actelor de procedură de către
un angajat al instituţiei, nemandatat. Exercitarea
cu bună-credinţă a drepturilor procesuale

SURSA Curtea de apel Craiova, decizia civilă nr. 1506 din 21 februarie 2013

INDEXAREA
INSTANŢEI

civil, contestaţie în anulare, fond

CUVINTE CHEIE comunicarea actelor de procedură, domiciliu procedural, exercitarea drepturi-
lor procesuale cu bună-credinţă, drept de acces la instanţă

REFERINŢE Cod procedură civilă, art. 90, art. 93, art. 105 alin. (2), art. 108 alin. (4), art. 725.

Curtea de apel Craiova, decizia civilă nr. 9440 din 9 octombrie 2012;

CEDO, Capital Bank Ad c. Bulgariei, hotărârea din 24 noiembrie 2005, Miholpa
c. Letoniei, hotărârea din 31 mai 2007, Agapito Maestre Sanchez c. Spaniei,
hotărârea din 4 mai 2004, Oleksiy Grygorovych Boyko c. Ucrainei, hotărârea
din 23 octombrie 2007.

SITUAŢIA
DE FAPT

Reclamantele, angajate ale unei instanţe judecătoreşti, au indicat prin cererea
de chemare în judecată având ca obiect pretenţii civile că au domiciliul la
sediul instituţiei unde lucrează. Nu au precizat numele unei persoane care
poate să primească actele de procedură în numele lor la domiciliul procedural
ales şi nici nu au precizat domiciliile lor. În toate fazele procesuale ale acţiunii
de fond citarea reclamantelor s-a făcut la adresa indicată ca domiciliu ales,
actele de procedură fiind primite, în numele reclamantelor, de un angajat al
instituţiei, persoana însărcinată în mod curent cu primirea corespondenţei,
însă nemandatat direct.

Reclamantele au formulat o contestaţie în anulare invocând nelegala lor citare
la instanţa de recurs.

PROBLEMELE
DE DREPT

Este legală citarea atunci când comunicarea actelor de procedură se face la
domiciliul procedural ales prin înmânarea unei persoane nemandatate dacă
partea nu a indicat în cererea de chemare în judecată şi domiciliul său?

SOLUŢIA
INSTANŢEI

Nu se poate invoca nelegala citare prin aceea că actele de procedură au fost
primite la domiciliul procesual ales de un alt angajat, iar nu de către reclamante
personal, cât timp nu au indicat numele mandatarului căruia le-au transmis
dreptul de a primi citaţiile în numele lor şi nici nu au precizat un alt domiciliu
sau nu a depus la dosar acte din care acesta să rezulte.

MOTIVELE
INSTANŢEI

Reclamantele aveau obligaţia impusă de art. 93 C. pr. civ. de a preciza numele
persoanei care poate să primească actele de procedură la domiciliul ales, însă
numele mandatarului nu a fost indicat, iar citarea lor la domiciliu nu s-a putut
face deoarece nu s-au precizat domiciliile şi nu s-au depus la acte la dosar din
care aceste domicilii să rezulte.

Lipsa de diligenţă a reclamantelor, care nu au respectat obligaţia ce le era
impusă prin art. 93 C. pr. civ. , duce la concluzia că au fost de acord, implicit, ca
actele de procedură ce le sunt comunicate în cursul procesului să fie primite de
funcţionarul instituţiei care primeşte corespondenţa. Art. 108 alin. (4) C. pr. civ.
dispune că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul
său fapt, pentru că o astfel de conduită ar fi o manifestare a relei-credinţe
procesuale, care nu poate fi validată juridic.

Potrivit art. 725 C. pr. civ. drepturile procesuale trebuie exercitate cu
bună-credinţă, aşa încât reclamantele nu pot invoca propria lor culpă ca
premisă de fapt a promovării contestaţiei în anulare.

Fișă sinteticăTM

Prin sentinţa nr. 2176 din 4 iulie 2012, pro-
nunţată de Tribunalul Mehedinţi, s-a admis
acţiunea formulată de reclamante în contra-
dictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea
de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinţi.

Au fost obligaţi pârâţii să plătească recla-
mantelor dobânda legală pentru sumele
datorate şi rămase neexecutate din sentin-
ţele nr. 824 din 12 mai 2009 şi nr. 837 din 3
aprilie 2008 pronunţate de Tribunalul Mehe-
dinţi, începând cu data pronunţării respecti-
velor sentinţe şi până la data plăţii integrale
a sumelor datorate.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal,
a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei,
criticând-o pentru netemeinicie şi nelegali-
tate, în esenţă, sub aspectul încălcării preve-
derilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 71/2009 – în sensul că această ordonan-
ţă, astfel cum a fost modificată, prevede o
procedură specială de executare, de eşalo-
nare a plăţilor, aşa încât, creanţele, nefiind
ajunse la scadenţă, nu sunt exigibile şi nu se
poate solicita acordarea de dobânzi pentru
neexecutare iar, pe de altă parte, legiuitorul
a stabilit şi modalitatea de acordare a dau-
nelor interese, prin actualizarea sumelor da-
torate, de la data naşterii dreptului şi până la
data plăţii efective.

Prin decizia civilă nr. 9440 din 9 octombrie
2012 a Curţii de Apel Craiova s-a admis
recursul, s-a modificat sentinţa primei
instanţe, în sensul respingerii acţiunii.

Instanţa de recurs a apreciat că în speţă nu
se poate reţine că neexecutarea la termen
a obligaţiilor de plată a drepturilor băneşti
stabilite prin hotărâri judecătoreşti nu are
nicio justificare.

Reclamantele au formulat contestaţie în
anulare împotriva deciziei pronunţate în
recurs invocând faptul că nu au fost legal
citate pentru termenele de judecată din
25 septembrie 2012, când s-au închis

Page 9

Caracterul irevocabil al hotărârii judecătoreşti prin care se desface căsătoria în baza acordului părţilor. Efectele decesului unuia dintre soţi în apel
JU

R
ISPR

U
D

EN
ŢĂ

PR
O

C
ESU

A
L C

IV
ILĂ

50 MONITORUL JURISPRUDENŢEI 2/2013 51

Caracterul irevocabil al hotărârii judecătoreşti
prin care se desface căsătoria în baza acordului
părţilor. Efectele decesului unuia dintre soţi în apel

căsătoriei şi va dispune prin hotărâre irevocabilă, închiderea
dosarului.

Analizând apelul de faţă, în raport de dispoziţiile art. 6162
alin. (1) C. pr. civ., conform îndrumării deciziei de casare,
tribunalul constată că în cauză, chiar dacă unul din soţi a
decedat la 24 august 2012, nu se poate dispune închiderea
dosarului ca urmare a încetării căsătoriei.

Potrivit art. 374 noul C. civ., aplicabil acţiunii
de divorţ formulată de reclamantă la 9 martie
2012, divorţul prin acordul soţilor poate fi pro-
nunţat indiferent de durata căsătoriei şi indi-
ferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie,
divorţul prin acordul soţilor nu poate fi admis decât dacă unul
din soţi este pus sub interdicţie şi instanţa este obligată să veri-
fice existenţa consimţământului liber şi neviciat al fiecărui soţ.

În cauza de faţă, căsătoria a fost desfăcută prin acordul soţilor,
acord exprimat în şedinţa publică din 9 aprilie 2012 în faţa
instanţei de fond.

Întrucât căsătoria a fost desfăcută prin acordul soţilor, sunt
aplicabile dispoziţiile art. 619 alin. (4) C. pr. civ., potrivit cărora
hotărârea care se pronunţă în condiţiile art. 6131 C. pr. civ.
(divorţul prin acordul soţilor) este definitivă şi irevocabilă în
ceea ce priveşte divorţul.

Deci, căsătoria a fost irevocabil desfăcută la data de 7 mai
2012, data pronunţării sentinţei civile nr. 7227 prin care s-a
declarat desfăcută căsătoria părţilor prin acordul soţilor.

Decesul pârâtului la 24 august 2012 apare astfel ca intervenind
după desfacerea irevocabilă a căsătoriei, astfel că nu sunt
aplicabile dispoziţiile art. 6162 alin. (1) C. pr. civ., decesul soţului
fiind ulterior procesului de divorţ.

Sentinţa nr. 7227 din 7 mai 2012 este supusă apelului doar
în ceea ce priveşte celelalte capete de cerere referitoare la
numele soţului, autoritatea părintească, locuinţa minorilor şi
obligaţia de întreţinere.

Referitor la motivul de apel menţionat în cererea de apel
privind păstrarea de către reclamantă a numelui dobândit prin
căsătorie, tribunalul constată că în cauză nu există situaţia
prevăzută de art. 383 alin. (1) sau (2) C. civ.

Prin cererea de divorţ, reclamanta a solicitat ex-
pres revenirea sa la numele purtat anterior că-
sătoriei, acela de „N.”, solicitare reluată şi prin
declaraţia din 9 aprilie 2012 dată la instanţa de

fond la momentul exprimării acordului pentru desfacerea căsă-
toriei. Nu s-a dovedit convenţia reclamantei cu pârâtul în sensul
păstrării numelui dobândit prin căsătorie, şi nici existenţa unor
motive temeinice pentru ca instanţa să încuviinţeze păstrarea de
către reclamantă a numelui purtat în timpul căsătoriei.

Dimpotrivă, din interpretarea dispoziţiilor art. 383 C. civ.
rezultă că pentru păstrarea numelui purtat în timpul căsătoriei
se impune formularea unui capăt de cerere în acţiunea de
divorţ, în caz contrar, regula fiind că fiecare dintre foştii soţi va
purta numele dinaintea căsătoriei.

Reclamanta, nu numai că nu a solicitat păstrarea numelui
purtat în timpul căsătoriei, ci a solicitat expres revenirea la
numele „N.”.

Comparativ cu capetele de cerere formulate prin cererea
de chemare în judecată, solicitarea reclamantei de a păstra
numele purtat în timpul căsătoriei apare ca o cerere nouă,
formulată direct în apel, contrară dispoziţiilor art. 294 alin. (1)
C. pr. civ.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 296 C. pr. civ., apelul va fi
respins ca nefondat.

Fișă sinteticăTM

divorţ prin acord
SURSA Tribunalul Gorj, decizia civilă nr. 67 din 18 februarie 2013

INDEXAREA
INSTANŢEI

civil, divorţ cu minori, apel

CUVINTE CHEIE căsătorie, nume, deces, divorţ prin acord

REFERINŢE Noul Cod civil, art. 374; C. pr. civ., art. 6162 alin. (1), art. 619 alin. (4)

Judecătoria Târgu-Jiu, sentinţa civilă nr. 7227 din 7 mai 2012; Tribunalul Gorj,
decizia nr. 343 din 17 septembrie 2012; Curtea de apel Craiova, decizia civilă
nr. 11311 din 28 noiembrie 2012

SITUAŢIA DE FAPT La data de 7 mai 2012 judecătoria a dispus desfacerea căsătoriei dintre părţi,
prin acord. Până la soluţionării apelului declarat cu privire la capătul de cerere
referitor la păstrarea numelui din căsătorie, pârâtul a decedat. Instanţa de
recurs a casat decizia din apel şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe
dispunând ca în rejudecare instanţa, având în vedere decesul soţului intimat
înainte de soluţionarea apelului, să verifice incidenţa în cauză a dispoziţiilor
art. 6162 alin. (1) C. pr. civ., potrivit cărora dacă în timpul procesului de divorţ
unul dintre soţi decedează, instanţa va lua act de încetarea căsătoriei şi va
dispune prin hotărâre irevocabilă, închiderea dosarului.

PROBLEMELE
DE DREPT

Care este efectul decesului unuia dintre foştii soţi în timpul soluţionării
căilor de atac împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus desfacerea
căsătoriei prin acordul părţilor?

Sunt aplicabile dispoziţiile art. 6162 alin. (1) C. pr. civ. potrivit cărora dacă în
timpul procesului de divorţ unul dintre soţi decedează, instanţa va lua act de
încetarea căsătoriei şi va dispune prin hotărâre irevocabilă, închiderea dosarului?

SOLUŢIA
INSTANŢEI

Decesul unuia din foştii soţi, intervenit ulterior desfacerii căsătoriei prin
acordul părţilor dar până la soluţionarea căilor de atac nu produce niciun
efect asupra divorţului, acesta fiind definitiv şi irevocabil la data pronunţării
sentinţei în urma acordului lor.

MOTIVELE
INSTANŢEI

Potrivit art. 374 noul C. civ., divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat
indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori
rezultaţi din căsătorie.

Întrucât căsătoria a fost desfăcută prin acordul soţilor, sunt aplicabile
dispoziţiile art. 619 alin. (4) C. pr. civ., potrivit cărora hotărârea care se
pronunţă în condiţiile art. 6131 C. pr. civ. (divorţul prin acordul soţilor) este
definitivă şi irevocabilă în ceea ce priveşte divorţul.

Decesul pârâtului a intervenit după desfacerea irevocabilă a căsătoriei,
astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 6162 alin. (1) C. pr. civ. cu privire
la închiderea dosarului prin încetarea căsătoriei, decesul soţului fiind ulterior
procesului de divorţ.

Sentinţa prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acord este supusă
apelului doar în ceea ce priveşte celelalte capete de cerere referitoare la numele
soţului, autoritatea părintească, locuinţa minorilor şi obligaţia de întreţinere.

S-a declarat desfăcută căsătoria părţi-
lor, încheiată la data de 20 mai 1995, prin
acordul soţilor, urmând ca reclamanta să
revină la numele purtat anterior încheierii
căsătoriei,acela de „N.”.

Autoritatea părintească cu privire la minorii
G.A.-L., născută la data de 20 august 1996 şi
G.L.-M., născut la data de 5 aprilie 1998, va
fi exercitată în comun de către ambii părinţi
după desfacerea căsătoriei.

Împotriva sentinţei a declarat apel recla-
manta G.R., solicitând modificarea în sen-
sul ca ea să păstreze numele dobândit prin
căsătorie, susţinând că în acest sens este de
acord şi pârâtul.

Prin decizia nr. 343 din 17 septembrie 2012,
pronunţată de Tribunalul Gorj, s-a anulat
ca netimbrat apelul declarat de apelanta-
reclamantă G.R., împotriva sentinţei civile
nr. 7227 din 7 mai 2012 pronunţată de Jude-
cătoria Târgu-Jiu.

Împotriva deciziei a declarat recurs recla-
manta G.R., criticând-o pentru nelegalitate
şi netemeinicie.

A arătat că doreşte să-şi menţină acelaşi
nume din timpul căsătoriei, întrucât din că-
sătorie a rezultat un copil şi vrea să poarte
acelaşi nume cu acesta.

La data de 24 august 2012 pârâtul a dece-
dat, motiv pentru care a solicitat admiterea
recursului, iar pe fond modificarea sentinţei
în sensul că doreşte să poarte acelaşi nume
cu minorul.

S-a depus în copie la dosar certificatul de de-
ces al pârâtului.

Prin decizia civilă nr. 11311 din 28 noiembrie
2012 a Curţii de Apel Craiova a fost admis
recursul declarat de reclamanta G.R. împo-
triva deciziei civile nr. 343 din 17 septembrie
2012 pronunţată de Tribunalul Gorj. A fost
casată această decizie şi trimisă cauza spre
rejudecare aceleiaşi instanţe – Tribunalul
Gorj.

S-a dispus ca în rejudecare instanţa de apel,
având în vedere decesul soţului intimat
înainte de soluţionarea apelului, să verifice
incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 6162
alin. (1) C. pr. civ., potrivit cărora dacă în
timpul procesului de divorţ unul dintre soţi
decedează, instanţa va lua act de încetarea

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, G.R. a chemat în judecată
pe pârâtul G.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună
desfacerea căsătoriei încheiate la data de 20 mai 1995, să se stabilească domiciliul
minorilor la mamă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în
favoarea minorilor în raport de veniturile realizate ca salariat şi revenirea sa la
numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de „N.”.

Prin sentinţa civilă nr. 7227 din 7 mai 2012, pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu,
a fost admisă cererea formulată de reclamanta G.R., împotriva pârâtului G.L., şi în
contradictoriu cu autoritatea tutelară.

Page 16

64 MONITORUL JURISPRUDEN�EI 2/2013 65

model
R O M Â N I A

Tribunalul ………………../Curtea de apel……………….. Dosar nr. .../ ………………..
Sediul………………..

Î N C H E I E R E

Preşedinte: ......................................................
Judecător: .......................................................
Grefier: ............................................................

Şedinţa publică din data de: ................................................................................................................
Reclamant: (nume/prenume/denumire)1: ......................................................................
prezent/absent/asistat/reprezentat de ..............................................................................................

Reprezentant legal sau convenţional:

Pârât (nume/prenume/denumire)1. ................................................................................
prezent/absent/asistat/reprezentat de ...............................................................................................

Reprezentant legal sau convenţional:

alte părţi (nume/prenume/denumire): ...........................................................................
prezent/absent/asistat/reprezentat .....................................................................................................

Reprezentant legal sau convenţional:

Obiectul cererii: (exemplificativ: rezoluţiune contract de vânzare - cumpărare; revendicare imobil; etc.)*; Stadiul judecăţii:
Procedura de citare legal îndeplinită, .....................................................................................

(Alte aspecte procedurale:) *

Instanţa pune în discuţie admisibilitatea sesizării I.C.C.J. în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea
modului de interpretare şi aplicare a prevederilor dispoziţiilor art. ............. din Codul civil/Legea nr. ................ în forma în vigoare la
data .......... etc. (chestiunea de drept), formulate de parte/din oficiu.

Susţinerile reclamantului/reprezentant legal/convenţional ..............................................

Susţinerile pârâtului/reprezentant legal/convenţional ......................................................

Susţinerile altor părţi/reprezentanţi legal/convenţional ....................................................

După deliberare,

I N S T A N Ţ A ,

analizând lucrările dosarului2,

I. constată admisibilitatea sesizării, în conformitate cu prevederile art. 519 Cod procedură civilă, motivat de faptul că:
1. de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispoziţiilor art. ......... din (actul normativ) depinde soluţionarea pe fond a

cauzei, întrucât:
....................................................................................................... (argumente)*;

2. problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei probleme
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre, astfel cum rezultă din
........................................................................................................ (înscris/uri) *;

3. problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, consultate astăzi, ....................... , (se va ataşa extras portal ÎCCJ)

1 Datele inserate în cuprinsul încheierii de sesizare vor avea în vedere prevederile Legii nr. 677/ 21 noiembrie 2001 pentru protecţia persoanelor cu privire
la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, întrucât încheierea se publică în ziua înregistrării pe pagina de internet a ICCJ.
2 Se recomandă păstrarea numerotării paragrafelor şi subparagrafelor după modelul propus pentru a facilita lectura şi referinţele în hotărâre la argumentele
încheierii de sesizare.

II. expunerea succintă a procesului .........................................................................................
(..................... ^obiectul litigiului, cauza juridică şi temeiul de drept al cererilor deduse judecăţii: cererea de chemare în judecată; cererea
reconvenţională; cererile de intervenţie; întâmpinare prin care s-au formulat excepţii; etc.; faptele pertinente, orice elemente ale
procesului apreciate a fi relevante de instanţa de trimitere.*)

III. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea problemei de drept:
1. reclamant ......................................................................................................................
2. pârât ...............................................................................................................................
3. alte părţi ........................................................................................................................

IV. Punctul de vedere motivat al completului de judecată (după următoarea structură)*:
1. redarea normei de drept interne ce urmează a fi supusă dezlegării înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu indicarea

exactă a actului normativ şi materiei de drept căreia se circumscrie problema de drept:
2. redarea oricăror altor norme de drept interne apreciate a fi relevante pentru analiză:
3. prezentarea jurisprudenţei propriei instanţe:

................................................................................ (conform înscris/uri anexate)*;
4. prezentarea jurisprudenţei naţionale/a altor state/comunitară/a drepturilor omului apreciate a fi relevantă pentru

dezlegarea problemei de drept supuse analizei (cu indicarea unor date de referinţă exacte (publicaţia, nr. paginii, pagina de
internet, etc);
................................................................................ (conform înscris/uri anexate)*;

a. evidenţierea caracterului neunitar al jurisprudenţei naţionale consultate (a se vedea dispoziţiile art. 520 alin. 9);
................................................................................ (conform înscris/uri anexate)*;

5. alte aspecte apreciate a fi relevante*
................................................................................ (conform înscris/uri anexate)*;

În numele legii,
H O T Ă R Ă Ş T E :

Constată admisibilă sesizarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la
următoarea chestiune de drept:

(exemplificativ) „Cum se interpretează şi /sau se aplică prevederile art. ... din .............. actul normativ (după caz, în corelare cu
prevederile art. ....... din actul normativ...)?”.

Dispune înaintarea prezentei încheieri, la care se ataşează următoarele înscrisuri, conforme cu originalul .........................................
(la aprecierea instanţei).
Dispune suspendarea judecăţii conform prevederilor art. 520 alin. 2 Cod procedură civilă. Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică azi, ....................................................................................

PREŞEDINTE
(semnătură)*

(prenume şi nume)

JUDECĂTOR
(semnătură) *

(prenume şi nume)

GREFIER,
(semnătură) *

(prenume şi nume)

întocmit (iniţiale redactor)* încheiere (data)*:
* se va şterge la completarea modelului

Model de încheiere privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile

PRACTIC

Page 17

AbonAmente

Copyright © 2013 – Toate drepturile rezervate Editurii Wolters Kluwer România. Nicio parte din această publicație nu poate fi
reprodusă, arhivată sau transmisă sub nicio formă prin niciun mijloc electronic, mecanic, de fotografiere, de înregistrare sau oricare
altul fără permisiunea anterioară în scris a editorului, cu excepția cazului în care se citează pasaje în lucrări științifice și celelalte
excepții permise de Legea nr. 8/1996, privind dreptul de autor si drepturile conexe, la articolele 33, 34, 35, 36.

Director General
Wolters Kluwer România: Dan STOICA

Senior Publisher Reviste
Wolters Kluwer România: Costel POSTOLACHE
Coordonator reviste: Alina CRĂCIUN
DTP: Marieta ILIE

WoltersKluwer.ro

Monitorul JurisprudenţeiTM

Abonează-te acum la Monitorul JurisprudenţeiTM pe 6 luni*
şi primești a 7-a lună gratuit**!

• Abonamente disponibile – Semestrul II 2013 (14 apariţii) 120 lei (TVA inclus)
Anual 2013-2014 (26 apariţii) 200 lei (TVA inclus)

• Intră pe situl WoltersKluwer.ro/monitorul-jurisprudentei, selectează Abonament Monitorul Jurisprudenţei – Semestrul II 2013 şi
urmează instrucţiunile din site

sau

• Sună la telefon 031 224 4184 şi consultantul nostru te va ajuta să contractezi abonamentul pe loc

sau

• Trimite un fax cu subiectul Abonament Monitorul Jurisprudenţei la numărul 031 224 4101 şi indică datele tale de contact

sau

• Trimite un email cu subiectul Abonament Monitorul Jurisprudenţei la adresa [email protected] şi noi te vom contacta
pentru a finaliza abonarea

Plăţile se pot efectua online folosind cărţile de credit majore sau prin transfer bancar în contul S.C. Wolters Kluwer România SRL,
deschis la Citibank Europe plc, sucursala România, nr. cont: RO88 CITI 0000 0007 2455 0002 (Cod fiscal RO8451308). Vă rugăm
specificaţi că suma reprezintă „Plată abonament Monitorul Jurisprudenţei”.

Detalii şi informaţii privind publicaţiile Wolters Kluwer găseşti pe WoltersKluwer.ro
* iulie-decembrie 2013
** iunie 2013

Wolters Kluwer România este o editură de prestigiu recunoscut – certificată CNATDCU –
şi parte a grupului multinaţional Wolters Kluwer, un furnizor global de informaţii, software
şi servicii pentru profesioniştii din domeniul juridic, financiar şi de sănătate. Publicaţiile
Wolters Kluwer România sunt indexate în baze de date internaţionale (ProQuest, EBSCO,
HeinOnline).

Pentru a te abona:

http://wolterskluwer.ro
http://www.wolterskluwer.ro/monitorul-jurisprudentei/
mailto:abonamente%40wkro.ro?subject=
http://wolterskluwer.ro
https://www.facebook.com/MonitorulJurisprudentei

Similer Documents