Document Text Contents
Page 1
1
Page 2
2
Page 166
166
divini - care s-au dovedit a fi El „Cel care dă sănătate” şi Ba’al - au
rămas cu Danel o săptămână întreagă în care au fost copleşiţi cu
rugăciuni. În cele din urmă, Ba’al „s-a dus la El cu rugăciunea lui
(Danel)”. Cedând, El „de mână îşi ia servitorul” şi îi oferă
,,Spirit”redându-i lui Danel virilitatea:
Cu suflare de via Danel este ridicat...
Cu suflare de via Danel este învigorat.
Neîncrezătorului Danel, El i-a promis un fiu. Urcă-te în pat, îi
spune, sărută-ţi soţia, îmbrăţişeaz-o... „şi ea va face un fiu lui Danel”.
Şi, la fel ca în povestea biblică, bătrâna naşte un fiu moştenitor şi
succesiunea este asigurată. L-au numit Aqhat, iar zeii l-au numit
Na’aman („Cel plăcut”).
Când băiatul a crescut mare, făurarul zeilor i-a oferit în dar un
arc unic. Acest lucru a stârnit invidia lui Anat care voia ea arcul
fermecat. Pentru a-l avea, i-a promis lui Aqhat orice dorea - aur,
argint, chiar Nemurirea:
Cere Via , o, tinere Aqhat,
Cere Via ; i eu i-o voi da.
Nemurirea cere-o,
i eu i-o voi da.
Cu Ba ‘al voi face num r toarea anilor
Cu fiii lui El vei face num r toarea lunilor.
Mai mult - a promis ea - nu numai că va trăi la fel de mult ca
zeii, dar va fi invitat alături de ei la Ceremonia Vieţii:
i Ba ‘al, când d Via ,
Praznic mare ine.
Petrecere mare pentru Cel c ruia i s-a dat Via .
Îi d de b ut,
cântece fi dansuri îl veselesc.
Dar Aqhat nu crede că omul poate scăpa de moarte şi nu vrea să
se despartă de arcul său:
Nu min i, o, Fecioar ,
Pentru un erou, minciunile sunt o ru ine.
Page 167
167
Cum poate un muritor Viaţă de Apoi să aibă?
Cum poate un muritor Veşnicia s-o primească?
De moartea oamenilor şi eu voi muri.
Da, voi muri cu siguranţă.
De asemenea, el a ar tat c arcul a fost f cut pentru b rba i, nu
pentru femei. Insultat , Anat a traversat p mântul pân la El pentru
a-i cere permisiunea de a-l omorî pe Aqhat. R spunsul enigmatic al
lui El permitea îns pedepsirea numai pân la un punct.
Anat recurge la viclenie. „O mie de câmpuri, zece mii de
pogoane” ea a c l torit înapoi la Aqhat. Pretinzând c vine cu
dragoste i pace, ea râde i se gudur . Adresându-se lui cu „tinere
Aqhat” ea spune: „Tu îmi e ti frate i eu î i sunt sor .” Îl convinge s
vin cu ea în ora ul „tat lui zeilor, Zeului Lunii”. Acolo ea îi cere lui
Taphan s -l „taie pe Aqhat” i s -i ia arcul, îns apoi s -l învie la loc
- s -l omoare pe Aahat temporar numai cât s -i ia arcul. Taphan,
urmând instruc iunile lui Anat, „îl taie pe cap pe Aqhat de dou ori,
de trei ori lâng ureche” i sufletul acestuia „fuge ca un abur”. Dar
înainte ca Aqhat s fie înviat - dac Anat inten ionase asta - corpul
s u a fost furat de vulturi. Vestea teribil îi este adus lui Danel, care
„sub un copac st tea, în fa a por ii”, judecând pricina v duvei,
pricina orfanului”. Cu ajutorul lui Ba’al, se începe c utarea corpului
lui Aqhat, în zadar îns . Ca s se r zbune, o sor a lui Aqhat se
deghizeaz i se duce la Taphan i, îmb tându-l, încearc s -l taie.
(Un posibil happy end, în care Aqhat s fie înviat totu i lipse te.)
Transferul ac iunii din mun ii Libanului în „Ora ul zeului Lunii”
este de asemenea un element care se g se te i în epopeea lui
Gilgamesh. În Orientul Apropiat, zeitatea asociat cu Luna era Sin
(Nannar în sumerian ). Epitetul s u ugaritic era „Tat l zeilor”. Într-
adev r, era tat l lui Ishtar i al fra ilor ei. Prima încercare a lui
Gilgamesh de a- i atinge scopul la Locul Ateriz rii din Muntele
Cedrilor a fost z d rnicit de Ishtar, care a vrut s -l omoare cu
ajutorul Taurului cerului, dup ce i-a refuzat avansurile. În a doua sa
c l torie, Gilgamesh a ajuns într-un ora „al c rui templu era dedicat
lui Sin”.
Dar în timp ce Gilgamesh a ajuns în regiunea lui Sin dup o
Page 331
331
Historical Atlas of the Holy Und (1959) Kramer, S.N.:
Gilgamesh and the Huluppy Tree (1938)
—: Sumerian Mythology (1944) Landon, S.: Hystorical and
Religious Texts (1914)
—: The Epic of Gilgamesh (1917)
Leonard, W.E. : Gilgamesh (1917)
Lefébure, M.E.: Les Hypogées Royaux de Thébes (1882)
Lepsius, ICR.: Auswahl der wichtigsten Urkunden des
Aegyptischen Atertums (1842)
—: Konigsbuch der Alten Aegypter (1858)
Lesko, L.H.:The Ancient Egyptian Book of the Twoo Ways
(1972)
Lipschitz, O.: Sinai (1978)
Luckenbill, D.D.: Ancient Records of Assyria and Babylonia
(1926-1927)
Meissner, B.: Alexander und Gilgamesh (1894)
Mercer, S.A.B.: Horus. Royal GodofE¿j)t (1942)
Meshel, Z.: Derom Sinai (1976)
Montet, P. Eternal Egypt ( 1969)
Montgomery, J. A. and Harris, RS.: The Ras Shmara
Mythological Texts (1935)
Muller, C: Pseudokallisthenes ( 1846)
Naville, H.E.: Das aegyptusche Todtenbuch (1886)
Nôldeke, Th.: Beiträge zur Geschichte des Alexanderromans
(1890)
Noth, M.: Geschichte Israels (1956)
—: Exodus (1962).
Obermann, J.: Ugaritic Mithology ( 1948) Oppeheim, A.L.:
Mesopotamian Mythology (1948) Perlman M, i Kollek, T.:
Yerushalayim (1968)
Perring, J.E.: The Pyramids of Gizeh from Actual Survey and
Measurement (1839)
Petrie, W.M.F.: The Royal Tombs of the First Dynasty (1900)
Poebel, A.: Sumerischen Studien (192l)
Porter, B. and Moss, RL.B.: Topographical Bibliography of
Ancient Egypt (195l)
Page 332
332
Pritchard, James b: Ancient Near Eastern Texts Relating to the
Old Testament (1969)
Puchstein, O.: Fuflirer durch die Ruinen von Baalbek (1905)
—: Guide to Baalbek ( 1906)
Puchstein, O. and Lupke, Th. von.: Baalbek (19l0)
Rawlinson, H.C.: The cuneiform Inscriptions of Western Asia
(186l-1884)
Reisner, G:A.: Mycerinus, The Temple of the 3rd Pyramid at
Gizeh (193l)
Ringgren: Israelitische Religion (1963)
Rouge, E. de: Recherches sur le monuments qu'on peut attribuer
aux six premières dynasties de Manethon (1866)
Schott, A.: Das Gilgamesh-Epos (1934).
Schräder, E. (Ed.): Keilinscriftliche Bibliothek (1899-1900)
Soden, W. von: Sumerischen und Akkadische Hymnen und
Gebiete (1953)
Smyth, C.P.: Life and Work at the Great Pyramid (1867)
Thompson, R.C.: The Epic of Gilgamesh (1930)
Ungnad, A.: Die Religion der Babylonier und Assyrer ( 192l ) - .
Dos Gilgamesh Epos ( 1923)
—: Gilgamesh Epos und Odyssee (1923)
Ungnad A. and Gressmann, H.: Das Gilgamesh-Epos (1919)
Vandier, J.: Manuel dArchéologie Egyptienne (1952)
ViroHeaud, Ch.: La déesse Anat( 1938)
—: La Légende phénicienne de Danel (1936)
Volney, G.F.: Travels Trough Syria ( 1787)
Wainwright, G.A.: The Sky Religiopn in Ancient Egypt ( 1938)
Weidner, E.F.: Keilscrifttexte aus Boghaikoy (196l)
Wiegand, Th.: Baalbek (192l-1925)
Woloohijan, A.M.: The Romance of Alexander the Great by
Pseudo-Callisthenes (1969)
Zimmern, H: Summersche Kultlieder (1913).
1
Page 2
2
Page 166
166
divini - care s-au dovedit a fi El „Cel care dă sănătate” şi Ba’al - au
rămas cu Danel o săptămână întreagă în care au fost copleşiţi cu
rugăciuni. În cele din urmă, Ba’al „s-a dus la El cu rugăciunea lui
(Danel)”. Cedând, El „de mână îşi ia servitorul” şi îi oferă
,,Spirit”redându-i lui Danel virilitatea:
Cu suflare de via Danel este ridicat...
Cu suflare de via Danel este învigorat.
Neîncrezătorului Danel, El i-a promis un fiu. Urcă-te în pat, îi
spune, sărută-ţi soţia, îmbrăţişeaz-o... „şi ea va face un fiu lui Danel”.
Şi, la fel ca în povestea biblică, bătrâna naşte un fiu moştenitor şi
succesiunea este asigurată. L-au numit Aqhat, iar zeii l-au numit
Na’aman („Cel plăcut”).
Când băiatul a crescut mare, făurarul zeilor i-a oferit în dar un
arc unic. Acest lucru a stârnit invidia lui Anat care voia ea arcul
fermecat. Pentru a-l avea, i-a promis lui Aqhat orice dorea - aur,
argint, chiar Nemurirea:
Cere Via , o, tinere Aqhat,
Cere Via ; i eu i-o voi da.
Nemurirea cere-o,
i eu i-o voi da.
Cu Ba ‘al voi face num r toarea anilor
Cu fiii lui El vei face num r toarea lunilor.
Mai mult - a promis ea - nu numai că va trăi la fel de mult ca
zeii, dar va fi invitat alături de ei la Ceremonia Vieţii:
i Ba ‘al, când d Via ,
Praznic mare ine.
Petrecere mare pentru Cel c ruia i s-a dat Via .
Îi d de b ut,
cântece fi dansuri îl veselesc.
Dar Aqhat nu crede că omul poate scăpa de moarte şi nu vrea să
se despartă de arcul său:
Nu min i, o, Fecioar ,
Pentru un erou, minciunile sunt o ru ine.
Page 167
167
Cum poate un muritor Viaţă de Apoi să aibă?
Cum poate un muritor Veşnicia s-o primească?
De moartea oamenilor şi eu voi muri.
Da, voi muri cu siguranţă.
De asemenea, el a ar tat c arcul a fost f cut pentru b rba i, nu
pentru femei. Insultat , Anat a traversat p mântul pân la El pentru
a-i cere permisiunea de a-l omorî pe Aqhat. R spunsul enigmatic al
lui El permitea îns pedepsirea numai pân la un punct.
Anat recurge la viclenie. „O mie de câmpuri, zece mii de
pogoane” ea a c l torit înapoi la Aqhat. Pretinzând c vine cu
dragoste i pace, ea râde i se gudur . Adresându-se lui cu „tinere
Aqhat” ea spune: „Tu îmi e ti frate i eu î i sunt sor .” Îl convinge s
vin cu ea în ora ul „tat lui zeilor, Zeului Lunii”. Acolo ea îi cere lui
Taphan s -l „taie pe Aqhat” i s -i ia arcul, îns apoi s -l învie la loc
- s -l omoare pe Aahat temporar numai cât s -i ia arcul. Taphan,
urmând instruc iunile lui Anat, „îl taie pe cap pe Aqhat de dou ori,
de trei ori lâng ureche” i sufletul acestuia „fuge ca un abur”. Dar
înainte ca Aqhat s fie înviat - dac Anat inten ionase asta - corpul
s u a fost furat de vulturi. Vestea teribil îi este adus lui Danel, care
„sub un copac st tea, în fa a por ii”, judecând pricina v duvei,
pricina orfanului”. Cu ajutorul lui Ba’al, se începe c utarea corpului
lui Aqhat, în zadar îns . Ca s se r zbune, o sor a lui Aqhat se
deghizeaz i se duce la Taphan i, îmb tându-l, încearc s -l taie.
(Un posibil happy end, în care Aqhat s fie înviat totu i lipse te.)
Transferul ac iunii din mun ii Libanului în „Ora ul zeului Lunii”
este de asemenea un element care se g se te i în epopeea lui
Gilgamesh. În Orientul Apropiat, zeitatea asociat cu Luna era Sin
(Nannar în sumerian ). Epitetul s u ugaritic era „Tat l zeilor”. Într-
adev r, era tat l lui Ishtar i al fra ilor ei. Prima încercare a lui
Gilgamesh de a- i atinge scopul la Locul Ateriz rii din Muntele
Cedrilor a fost z d rnicit de Ishtar, care a vrut s -l omoare cu
ajutorul Taurului cerului, dup ce i-a refuzat avansurile. În a doua sa
c l torie, Gilgamesh a ajuns într-un ora „al c rui templu era dedicat
lui Sin”.
Dar în timp ce Gilgamesh a ajuns în regiunea lui Sin dup o
Page 331
331
Historical Atlas of the Holy Und (1959) Kramer, S.N.:
Gilgamesh and the Huluppy Tree (1938)
—: Sumerian Mythology (1944) Landon, S.: Hystorical and
Religious Texts (1914)
—: The Epic of Gilgamesh (1917)
Leonard, W.E. : Gilgamesh (1917)
Lefébure, M.E.: Les Hypogées Royaux de Thébes (1882)
Lepsius, ICR.: Auswahl der wichtigsten Urkunden des
Aegyptischen Atertums (1842)
—: Konigsbuch der Alten Aegypter (1858)
Lesko, L.H.:The Ancient Egyptian Book of the Twoo Ways
(1972)
Lipschitz, O.: Sinai (1978)
Luckenbill, D.D.: Ancient Records of Assyria and Babylonia
(1926-1927)
Meissner, B.: Alexander und Gilgamesh (1894)
Mercer, S.A.B.: Horus. Royal GodofE¿j)t (1942)
Meshel, Z.: Derom Sinai (1976)
Montet, P. Eternal Egypt ( 1969)
Montgomery, J. A. and Harris, RS.: The Ras Shmara
Mythological Texts (1935)
Muller, C: Pseudokallisthenes ( 1846)
Naville, H.E.: Das aegyptusche Todtenbuch (1886)
Nôldeke, Th.: Beiträge zur Geschichte des Alexanderromans
(1890)
Noth, M.: Geschichte Israels (1956)
—: Exodus (1962).
Obermann, J.: Ugaritic Mithology ( 1948) Oppeheim, A.L.:
Mesopotamian Mythology (1948) Perlman M, i Kollek, T.:
Yerushalayim (1968)
Perring, J.E.: The Pyramids of Gizeh from Actual Survey and
Measurement (1839)
Petrie, W.M.F.: The Royal Tombs of the First Dynasty (1900)
Poebel, A.: Sumerischen Studien (192l)
Porter, B. and Moss, RL.B.: Topographical Bibliography of
Ancient Egypt (195l)
Page 332
332
Pritchard, James b: Ancient Near Eastern Texts Relating to the
Old Testament (1969)
Puchstein, O.: Fuflirer durch die Ruinen von Baalbek (1905)
—: Guide to Baalbek ( 1906)
Puchstein, O. and Lupke, Th. von.: Baalbek (19l0)
Rawlinson, H.C.: The cuneiform Inscriptions of Western Asia
(186l-1884)
Reisner, G:A.: Mycerinus, The Temple of the 3rd Pyramid at
Gizeh (193l)
Ringgren: Israelitische Religion (1963)
Rouge, E. de: Recherches sur le monuments qu'on peut attribuer
aux six premières dynasties de Manethon (1866)
Schott, A.: Das Gilgamesh-Epos (1934).
Schräder, E. (Ed.): Keilinscriftliche Bibliothek (1899-1900)
Soden, W. von: Sumerischen und Akkadische Hymnen und
Gebiete (1953)
Smyth, C.P.: Life and Work at the Great Pyramid (1867)
Thompson, R.C.: The Epic of Gilgamesh (1930)
Ungnad, A.: Die Religion der Babylonier und Assyrer ( 192l ) - .
Dos Gilgamesh Epos ( 1923)
—: Gilgamesh Epos und Odyssee (1923)
Ungnad A. and Gressmann, H.: Das Gilgamesh-Epos (1919)
Vandier, J.: Manuel dArchéologie Egyptienne (1952)
ViroHeaud, Ch.: La déesse Anat( 1938)
—: La Légende phénicienne de Danel (1936)
Volney, G.F.: Travels Trough Syria ( 1787)
Wainwright, G.A.: The Sky Religiopn in Ancient Egypt ( 1938)
Weidner, E.F.: Keilscrifttexte aus Boghaikoy (196l)
Wiegand, Th.: Baalbek (192l-1925)
Woloohijan, A.M.: The Romance of Alexander the Great by
Pseudo-Callisthenes (1969)
Zimmern, H: Summersche Kultlieder (1913).
